Modul în care vǎ exprimaţi afecţiunea, va forma concepţia copilului despre dragoste şi afecţiune.
Nu există un text, o frază standard pe care să o spuneţi copiilor şi care să aibă un efect sigur dar există o reţetă a discuţiilor despre sex, care ca orice reţetă are ingrediente, ce presărate, dau savoare. Ingredientele discuţiei sunt siguranţǎ, devotament, căsătorie, sex, ce plutesc într-o atmosferă pozitivǎ, ce întǎreşte legătura emoţionalǎ dintre voi, ca pǎrinţi şi copil.
Ca un preambul la adevăratul subiect al sexualităţii, învaţǎ-ţi copilul despre devotament, loialitate, iubire!
- Mesajul pe care îl trimiteti va fi, de fapt, o viziune asupra tuturor domeniilor vieţii, prin alegerea subiectelor care vor fi pozitive, interesante, vesele şi se vor lega în mod clar de tema căsătoriei, familiei, iubirii, devotament.
- Folosiţi în mod repetitiv adjectivele ”frumos”, “minunat” pentru a-i orienta pozitiv.
Copilul va creste cu ideea ca sexul este un miracol, menit nu numai să producă urmaşi, ci si să sudeze cuplurile şi familiile într-o legătură bazată pe loialitate şi fericire, dar care folosit fara discernǎmânt poate fi periculos. Cuvintele “frumos şi” minunat” vor ajunge să reprezinte această idee pentru copil.
1. Dezvoltarea copiilor preşcolari:
Preşcolarul de 3-5 ani este foarte curios la acestă vârstǎ, predominând întrebǎrile cauzale de tipul “de ce”. Daca iniţial copilul nu se cenzureazǎ în formularea întrebǎrilor, chiar şi a celor mai indiscrete (“tanti de ce are nasul atât de mare?”), ulterior, sub influenţa educaţiei devine mai cenzurat.
Avalanşa de întrebǎri are o duratǎ limitatǎ, de aceea, ca pǎrinte, rǎspunde-i cât mai scurt, clar, concret, neutru, fǎrǎ a fi excesiv de complex.
- Între 3-5 ani începe sǎ se manifeste complexul lui Oedip, caracterizat prin dragostea excesivǎ a copilului faţǎ de pǎrintele de sex opus şi manifestǎ rivalitate faţǎ de pǎrintele de acelaşi sex. E un lucru obişnuit ca un bǎiat sǎ spunǎ cǎ se va casǎtori cu mama, când va creşte, iar fetele sǎ devinǎ apropiate de taţi, fǎcându-le geloase pe mame. În acest context, poţi depǎşi acestǎ etapǎ, specificǎ vârstei, prin aceea cǎ pǎrintele preferat sǎ nu încurajeze manifestǎrile afective excesive, iar pǎrintele care pare marginalizat sǎ nu se supere şi sǎ “declare razboi”.
- Între 5-7 ani: complexul dispare, prin apariţia fenomenului de identificare, când copilul va încerca sǎ semene, prin imitaţie, cu pǎrintele de acelaşi sex.
– Copilul îşi descoperǎ identitatea sexualǎ şi plǎcerea produsǎ de atingerea zonelor intime. La unii, autostimularea genitalǎ poate creşte în momentele de supǎrare sau obosealǎ.
– Este necesarǎ intervenţia unui specialist psiholog când copilul se retrage într-un colţ sǎ se joace cu organul sexual, în loc sǎ se alǎture prietenilor.
– Curiozitatea privind diferenţele sexuale îi determinǎ sǎ îşi exploreze propriul corp. – Jocul este principala activitate a copilului , la acestǎ vârstǎ , unde un loc privilegiat îl are “jocul de-a familia”, “de-a medicul” când s-ar putea sǎ-i surprindeţi pe copiii cǎ se dezbracǎ şi se uitǎ unii la alţii, “se consult” aşa cum fac adulţii.
– Moralitatea copilului este de tipul alb-negru, bine-rǎu, are voie-nu are voie deoarece este vârsta la care se schiţeazǎ conştiinţa moralǎ. De aceea e timpul sǎ le formeze simţul decenţei, sǎ înţeleagǎ diferenţa dintre comportamentul în public şi cel în mediul privat.
– Copilul este in aceastǎ perioadǎ ca un burete care absoarbe tot ce spun şi fac ceilalţi, va imita de multe ori atitudinea membrilor familiei în privinţa modului în care se îmbracǎ, gesturile care le fac, preferinţele manifestate. În acelaşi mod, regulile privind comportamentul sexual se formează in funcţie de ceea ce i se transmite de la pǎrinte, educatorii de la gradiniţǎ, mediul social ca fiind permis sau nepermis, ceea ce se spune dar şi ceea ce vede copilul.
– Descoperirea diferenţelor dintre bǎieţi şi fete este pusǎ în scenǎ de jocul “de-a mama şi de-a tata”, în care exerseazǎ rolul de părinte. Ei vor oglindi fidel comportamentul membrilor familiei şi modul cum este perceput acesta de către copil. De aceea, în acestă perioadă este recomandată comunicarea cu educatoarea.
– Copiii vor demonstra în jocurile lor, modul în care înţeleg ei cum trebuie să se poarte ca femeie şi bǎrbat, cu un comportament adecvat sexual, lucru care se modelelază pe tot parcursul vieţii, predominant pânǎ la maturizare. De aceea, ca mamǎ te poti astepta ca fiica ta aflatǎ la vârsta gradiniţei, sǎ foloseascǎ trusa de machiaj.
– Dacǎ copilul creşte într-un mediu în care orice manifestare de tip sexual este consideratǎ un pǎcat grav, atunci, într-o mare mǎsurǎ, educaţia va pune baza frustrǎrilor sexuale ulterioare, a impotenţei sau a frigiditǎţii.
- Între 5-7 ani, copiii au nevoie de o mai mare intimitate şi de aceea, vei fi surprins, ca pǎrinte, sǎ auzi de la copilul tǎu cǎ doreşte sǎ nu intri în baie, dupǎ ce a intrat în cadǎ sau sǎ nu intri în camera lui deoarece se dezbracǎ.
– Creşte frecvenţa utilizǎrii limbajului obscen, cu scopul de a atrage atenţia pǎrinţilor
– Tirul întrebǎrilor scade dar continuǎ tendinţa de autostimulare a zonelor intime.
2. Etapele sexualitǎţii. Copilul, pânǎ sǎ înveţe sǎ meargǎ, învaţǎ sǎ îşi ridice capul, se rostogoleşte, se târǎşte, merge în patru labe şi apoi se ridicǎ.
Etape:
– cunoaşterea organelor sexuale,
– formarea identitǎţii sexuale,
– învǎţarea comportamentului caracteristic feminin şi masculin,
– apariţia conflictului dintre bǎieţi şi fete, din perioada preadolescenţei,
– dragostea pentru vedetele promovate de media, dragostea adolescenţilor.
Bibliografie:
Eyre, L. şi Eyre, R. (2010). Cum să le vorbim copiilor despre sexualitate. Ed.Trei, Bucureşti
Halstead, J. M. & Reiss, M. J. (2004). Values in Sex Education : From Principles to Practice. Routledge Falmer
Munteanu, A. (1998). Psihologia copilului şi a adolescentului. Ed. Augusta, Timişoara