O mamǎ a fost întrebatǎ “care era copilul ei preferat.”
Ea a rǎspuns, surâzând: “Nimic nu e mai încǎpǎtor decât o inimǎ de mamǎ. Copilul ales este acel cǎruia mǎ dedic trup şi suflet…
…cel bolnav, pânǎ se insǎnǎtoşeşte,
cel plecat, pânǎ se întoarce,
cel obosit, pânǎ se odihneşte,
cel flǎmând, pânǎ-i sǎtul,
cel însetat, pânǎ bea apǎ,
cel ce citeşte, pânǎ învaţǎ,
cel dezbrǎcat, pânǎ se îmbracǎ,
cel ce nu lucreazǎ, pânǎ se angajeazǎ,
cel îndrǎgostit, pânǎ se cǎsǎtoreşte,
cel ce se cǎsǎtoreşte, pânǎ convieţuieşte,
cel ce devine pǎrinte, pânǎ-i creşte copilul,
cel ce promite, pânǎ ce se ţine de promisiune,
cel datornic, pânǎ plǎteşte,
cel ce plânge, pânǎ se înveseleşte,…
Apoi, cu un surâs trist, completeazǎ:
…cel ce m-a uitat…pânǎ îşi aminteşte.
Copiii au nevoie sǎ perceapǎ cǎ pe durata copilǎriei, pǎrinţii sunt Liderii, capabili de a-i susţine atunci când nu se pot menţine şi de a-i îndruma atunci când nu realizeazǎ încotro pǎşesc.
Suntem prima generaţie de pǎrinţi decişi sǎ nu se repete cu copiii lor ceea ce poate au fǎcut unii dintre pǎrinţii noştri. Şi cu toate strǎdaniile de a aboli abuzurile trecutului, acum suntem cei mai dedicaţi şi înţelegǎtori, iar în acelaşi timp…cei mai slabi şi mai nesiguri pǎrinţi pe care i-a oferit istoria.
Problema este cǎ avem de-a face cu copiii tot mai …”egali”, activi, puternici.
Se pare cǎ în încercarea noastrǎ de a fi pǎrinţii pe care am fi vrut sǎ-i avem şi noi, am trecut la cealaltǎ extremǎ şi …dacǎ autoritarismul zdrobeşte, atunci permisismul îneacǎ!
Doar o atitudine fermǎ şi înţelegǎtoare le va permite sǎ se bazeze pe capacitatea noastrǎ de a le guverna viaţa pe durata copilǎriei şi a tinereţii, pentru cǎ mergem inaintea lor conducându-i şi nu în urma lor, ca prizonierii voinţelor lor…
Autor: Anonim – primite de la alţii