Deşi fiecare pǎrinte şi-ar dori sǎ alunge imediat teama din ochii copilului sǎu, acest lucru nu-i stǎ în putinţǎ „cât ai bate din palme”, în schimb poate sǎ-i ofere liniştea, prin susţinerea copilului de a-şi cǎuta puterile, prin a avea iniţiativǎ, de a se confrunta cu realitatea , de a avea cât mai multe idei care-i dau încrederea în propriile forţe. şi îl ajutǎ sǎ gǎseascǎ cât mai multe soluţii.
Cum se face?
I. În primul moment, pǎrintele va reproduce sumar ceea ce tocmai a auzit si va exprima sentimentul (teama, reticenţa, tristete) recunoscut la copil, pentru a se asigura cǎ a înţeles corect teama copilului si ceea ce a provocat-o.
Exemplu: „ Am impresia cǎ plecarea noastra de acasa pare sǎ te sperie/ sǎ te nelinişteascǎ. Aşa este?”
II. Dupǎ clarificare, copilul este ajutat sǎ gǎseascǎ cât mai multe modalitǎţi care ar putea sǎ-i reducǎ starea de anxietate. Pentru aceasta, nu se vor critica ideile, indiferent de cât sunt de bune sau mai puţin practice…important este cǎ va descoperi cǎ stǎ în puterea lui sǎ-şi îmbunǎtǎţeascǎ starea.
Copilul va fi lǎudat pentru …multitudinea ideilor pe care le genereazǎ, pentru dorinţa de a schimba ceva în viaţa lui, seriozitatea cu care îşi îndeplineşte treaba…
III. Pǎrintele va analiza împreunǎ cu copilul fiecare idee, întrebându-l despre consecinţele aplicǎrii fiecǎrei idei : ”Ce s-ar întâmpla dacǎ ai face asta….?” În cazul în care copilul nu îşi poate imagina consecinţa care ar diminua teama (formulatǎ în termeni de acţiune), pǎrintele poate interveni cu calm: „Mǎ întreb cum te vei simţi dacǎ vei face…” şi sugereazǎ unele soluţii.
Exemplu: în cazul unui copil care se teme sǎ meargǎ singur la magazinul de lângǎ casǎ: „Mǎ întreb ce ar putea face un copil, pentru a se simţi în siguranta, când merge sǎ cumpere pâine?” …pǎrintele, împreunǎ cu copilul va face o listǎ de soluţii, pe care, gradat, le pun împreunǎ în aplicare.